Iridologia

Observarea semnelor irisului are o lungă istorie. În medicina tradiţională indiană AYURVEDA, culoarea irisului, textura sa precum şi aspectul general al ochilor şi al conjunctivei face parte din analiza constituţiei individuale a pacientului (numită PRAKRITI).
În AYURVEDA există mai multe metode de determinare a tipului constituţional individual. Cei mai mulţi practicieni ayurvedici integrează în cadrul examenului obiectiv al pacientului, iridologia, examinarea limbii şi a pulsului precum şi diagnosticul facial. La datele primite pe această cale se adaugă o serie de întrebări care ajută practicianul să-şi formeze o imagine completă despre starea pacientului.

Iridologia este modalitatea de apreciere globală a stării de sănătate şi vitalitate a organismului prin analiza imaginii irisului.
Principiul care stă la baza iridologiei este un principiu fundamental al medicinii holistice: acela al reflexiei părtii în tot şi a totului în parte sau principiul hologramei. Acesta afirmă că organismul, ca întreg, se reflectă în partile sale şi deopotrivă fiecare parte se reflectă în întreg. Acest principiu stă la baza acupuncturii, unde prin acţiune asupra unor puncte de la suprafaţa pielii este influenţat întregul organism, reflexoterapiei, unde întregul organism se reflectă la nivelul unor zone restrânse - palmele şi tălpile-, auriculoterapiei -organismul se reflectă la nivelul pavilionului urechii- . Acelaşi principiu e folosit chiar şi în medicina modernă: analizând câtiva mililitri de sânge sau urină putem afla foarte multe informaţii despre starea întregului organism (cu alte cuvinte funcţionarea întregului organism se reflectă în lichidele corporale). În mod similar tot organismul se reflectă la nivelul celor două irisuri şi interpretând imaginea irisului putem obţine multe date despre funcţionarea sa.
Primele noţiuni despre iridologie se găsesc în tratatele medicale antice indiene, chinezeşti şi greceşti, după care iridologia a fost succesiv uitată şi redescoperită, dar epoca modernă a iridologiei începe cu studiile medicului maghiar Ignatz von Peczely, care a publicat prima hartă a irisului în 1886. Ulterior iridologia a fost dezvoltată de Nils Liljequist (medic suedez), Dr. Henrz Lane (SUA) dar mai ales de Dr. Bernard Jensen, medic american considerat părintele iridologiei moderne, care între 1950 şi 1982 a publicat mai multe lucrări de iridologie, a studiat în amănunt relaţia dintre alimentaţie şi semnele care apar în iris şi a perfecţionat în urma studiilor şi practicii personale hârtile de iridologie existente până în acel moment.
Ce se poate evidenţia prin iridologie:
- Starea generală de sănătate şi vitalitate a organismului
- Starea de încărcare a organismului cu toxine
- Starea de vulnerabilitate sau rezistenţa a diferitelor organe şi ţesuturi
- Gradul de afectare a organelor şi sistemelor în cazul unei afecţiuni: acut/precronic/cronic/degenerativ
- Nivelul de congestie limfatică
- Capacitatea de eliminare a toxinelor
- Efectele stressului asupra organismului
Ce nu se poate evidenţia prin iridologie:
- Nivelul tensiunii arteriale, glicemiei etc. (constante biologice şi biochimice)
- Tipul de medicaţie pe care îl urmează un pacient
- Sarcina
- Litiaza biliară/urinară
- Tipul de germeni care a cauzat o infecţie
- Dacă a fost extirpat un organ în urma unei intervenţii chirurgicale
Iridologia este o modalitate valoroasă de apreciere a stării organismului şi marile ei avantaje sunt pe de o parte neinvazivitatea şi pe de altă parte faptul că, într-un interval de timp foarte scurt, " dintr-o privire", putem afla foarte multe informaţii despre starea de sănătate.
Preluare www.ayurvedaromania.ro